Poate ca este doar parerea mea, însa nu este chiar asa de greu sa compui muzica dance. Ai nevoie doar de un soft, pe care si un copil de 10 ani îl poate folosi, si de o voce cât de cât buna. Daca nu e buna, nu-i nimic, si asta poate fi editata pe computer… În plus, muzica dance este genul de muzica pe care o asculti atunci când mergi într-un club, din acest motiv se si numeste asa. Nu ar fi normal sa ramâna doar acolo, în interiorul clubului? Chiar este nevoie sa fie promovata în exces? La radio, la TV, pe Internet, peste tot…?!
Spre deosebire, în muzica rock, atunci când creezi o noua piesa, ai nevoie de ceva mai mult efort ca la o melodie de genul dance. Îti trebuie niste versuri care sa nu sune aiurea atunci când le asculti, care sa exprime un mesaj, în general acestea fiind o stare sufleteasca a autorului, ceva prin care a trecut sau din prezent etc. Îti trebuie un ritm anume, îti trebuie cel putin trei instrumente care sa se potriveasca. În nici un caz o treaba pe care o rezolvi în 20 de minute.
În plus, muzica în ziua de azi a ajuns sa fie conceputa în special pentru bani. Când tocmai acesta ar trebui sa fie ultimul lucru la care sa te gândesti… Muzica trebuie facuta pentru tine personal, pentru fanii tai, pentru senzatia pe care o ai când un întreg stadion îti striga numele. Atunci când cânti pe scena, trebuie sa pui suflet în ceea ce faci! În nici un caz nu sa te gândesti la cât ai încasat ca sa fii acolo.
Eu, unul, o sa ramân cu muzica mea de acum zeci de ani, dar si la rock-ul din prezent – care, într-adevar, merit ascultat. Este oarecum trist sa vezi artisti buni, chiar si în România, care mai pot arata multe, dar care nu mai au loc de niste artisti, care sa zicem ca nu ar merita locul pe care îl ocupa momentan. Îi admir pe aceia care au talent si calitate muzicala, pentru ca nu si-au schimbat genul muzical doar pentru a capata din nou atentie si pentru ca au ramas fideli fanilor pe care îi aveau deja; fani care continua si azi sa îi asculte. De asemenea, îi admir pe cei care au ramas în continuare în vârf, desi multi dintre ei se afla în aceasta industrie de mai bine de 20-30 de ani; însa nu s-au gândit niciodata sa renunte.