Jazz-ul a aparut la inceputul secolului al XX-lea in statele sudice ale Statelor Unite ale Americii si are ca origine melodiile populatiei afro-americane. Acest gen se caracterizeaza prin tonalitatile de blues si ragtime, dar si influente din muzica europeana. Ulterior, jazz-ul mai cuprinde elemente specifice muzicii latino-americane.

Atat originea, cat si semnificatia initiala a cuvantului "jazz" ridica multe controverse. Una dintre variante sugereaza inrudirea fonetica cu expresia "chasse-beau", care reprezinta o figura de dans din Luisiana. O a doua varianta face trimitere la cuvantul Jezabel, care era numele unei prostituate din New Orleans. Numele acesteia se scrie in ortografie americana "Jazz-Bel". In jargonul populatiei locale, cuvintele “jasm” sau “gism” semnifica atat rapiditate si energie, dar si sensuri erotice.

Insa consacrarea cuvantului “jazz” vine in 1917, cand formatia Original Dixieland Jazz Band a repurtat un succes rasunator la "New York Columbus Circle". Astfel, “jazz” intra in limbajul curent, desi acest cuvant se folosise in 1913 intr-un ziar din San Francisco.

Jazz-ul se reflecta in amestecul diverselor traditii muzicale ale sclavilor proveniti din Africa. Tot din aceasta traditie, reies stilurile de interpretare, care-i permit cantaretului un spatiu larg de executie si libertate de improvizare, cu o schema "intrebare si raspuns" (Call-and-Response) pe un fond ritmic complex, ce duce la sincoparea melodiilor executate de diverse instrumente.

Istoria jazz-ului arata o evolutie a stilurilor in decursul anilor, intr-un lant logic continuu, in care fiecare stil se interconecteaza cu cel anterior si posterior, astfel incat inlaturarea unuia dintre ele este imposibila, intrucat ar compromite intreaga intelegere a jazz-ului.

Jazz-ul cuprinde o diversitate de stiluri: "New Orleans", "Dixieland"; "Chicago", "Cool Jazz", "Hard Bop", "Modal Jazz", "Free Jazz", care de asemenea include alte subgenuri.