Genuri de muzica
Rock-ul este caracterizat de o voce proeminenta acompaniata de chitara, tobe si deseori de bass. De asemenea, multe stiluri de rock mai folosesc instrumente precum: orga, pian sau sintetizatoare. Rock-ul se caracterizeaza printr-un sound greu previzibil, fapt care a sustinut dezvoltarea sa in variate subgenuri. La inceput, rock-ul a rezultat din combinatia muzicii country cu bluesul, aparand ca un stil energic, rebel si cuprinzand ritmuri usor de fredonat.
Muzica rock isi are originile in anul 1950, era rock and roll-ului.
Rock and roll (cunoscut ca rock'n'roll) s-a dezvoltat in Statele Unite ale Americii la finele anilor 1940 si a devenit popular zece ani mai tarziu, cand s-a raspandit in intreaga lume. S-a dezvoltat in variate subgenuri a ceea ce in prezent se numeste "rock".
Elvis Presley este imaginea si legenda vie a rock'n'roll-ului. Piesele sale, dar si prestatia scenica i-a adus lui Elvis onorantul titlul de "Regele Rock'n'Roll-ului'' ("The King of Rock 'n' Roll") sau mai simplu "Regele" ("The King").
In anii 1960, rock-ul avea influente folk si de jazz. In anii 1970, rock-ul incorpora influente soul, funk si latine, iar tot in aceasta perioada se dezvolta subgenuri ale rock-ului precum: soft rock, blues rock, heavy metal-style rock, progressive rock si punk rock.
Incepand din 1980, subgenurile rock includ hard rock si rock alternativ, iar in 1990 mai apare grunge style rock, Britpop si rock-ul independent.
Insa acestea sunt doar o mica parte dintre stilurile rock-ului. Daca la inceputurile sale, rock-ul s-a dovedit un gen unitar, ulterior s-a divizat in numeroase si variate stiluri, unele chiar indepartate ca sound, fapt care nu ar trebui sa surprinda pentru un gen muzical, care a rezultat dintr-o fuziune de stiluri.
Pe masura ce a evoluat, rock-ul a renuntat la o mare parte dintre calitatile originale, nuantandu-se ideea de arta, iar muzica a fost dusa la extrem.
Rock
Reggae
Pana in anul 1950, muzca jamaicana insemna formatii care cantau slagare britanice sau americane pentru turistii, care le vizitau tara in vacante.
Insa, in urmatorea perioada, inspiratia si creativitatea aveau sa plasmuiasca un nou stil de muzca, care a facut inconjurul lumii. Este vorba despre stilul reggae.
Stilul reggae a rezultat din combinarea a trei elemente definitorii: Patriotism, Comercialitate si Rastafarianism. Desi se simt influentele din R&B si Jazz, nimeni nu poate contesta originalitatea stilului. Muzca reggae este influentata de cea africana, astfel tobele Nyahbinghi sunt la loc de cinste in instrumentatia formatiilor.
Prima forma de reggae este stilul muzical numit "ska". Influentele muzicii europene sau americane nu au fost usor de ignorat, astfel primele piese ale stilului ska au fost de fapt niste remix-uri ale unor hit-uri europene, cu influente ale muzicilor din Caraibe.
In timp, stilul ska a evoluat spre rocksteady, forma in care acest gen de muzica este raspandit in intreaga lume de catre Bob Marley. Aceasta se intampla in anul 1960, cand influenta rock si-a facut simtita aparitia. Astfel, muzica a cunoscut modificari, erau din ce in ce mai putine trompete decat la ska, tobele subliniau anumite versuri sau lipsa acestora, iar ritmul piesei era preluat de catre chitara bass. Rocksteady reprezinta insasi esenta reggae-ului.
R&B
R&B sau RnB (Rhythm and Blues) este un gen muzical, care imbina influentele jazz, gospel si blues si a fost interpretat de catre artistii afro-americani.
S-a dezvoltat in anii 1940 si, in primele manifestari in forma initiala, R&B a fost unul dintre predecesorii rock and roll-ului. Robert Palmer, muzicolog si producator "blues" considera ca "Rhythm & Blues" cuprinde toata gama, care se refera la orice tip de muzica, compusa de catre sau pentru populatia afro – americana.
Termenul a fost inventat in 1947 de catre Jerry Wexler ca un termen de marketing muzical in Statele Unite ale Americii.
Astazi, acest acronim folosit pentru R&B complet se refera la viziune moderna a genului soul si al celui funk, influentate de muzica pop, mai ales incepand din anii 1980 dupa decaderea genului disco.
POP
Stilul "Pop" este un gen muzical accesibil publicului larg (spre deosebire de muzica clasica, care era accesibila doar elitelor societatii) si este propagata de mass-media (spre deosbire de muzica folk, care este promovata pe cale orala).
Muzica pop adesea include elemente de rock, hip hop, reggae, dance, R&B, soul, funk si uneori country. Se caracterizeaza prin versuri despre dragoste sau sex, ritmuri dansante, melodii clare, armonii simple si structuri repetitive astfel ca oamenii le retin repede si pot sa le fredoneze oricand. Aceasta insa nu este o caracteristica specifica doar muzicii pop.
Genul pop presupune marketing al maselor si eforturi din partea caselor de discuri pentru atragerea consumatorilor, fapt care face ca acest gen sa fie dispretuit de alti muzicieni. Clipurile si concertele pop sunt intens promovate in mass-media, iar artistii se intrec in show-uri si coregrafii extravagante.
Pe masura ce CD-urile si DVD-urile au devenit ieftine, media varstei consumatorilor acestui gen de muzica a scazut considerabil. La inceputuri, artisti precum Frank Sinatra cantau despre afaceri, sampanie sau cluburi de noapte, versuri destinate investitorilor, oamenilor de afaceri sau straturilor sociale inalte. Pe masura ce discurile s-au ieftinit, adolescentii au putut sa influenteze aceasta piata mai mult, indeosebi in perioada turneelor de promovare a trupei Beatles.
De-a lungul timpului muzica pop a starnit controverse, fiind acuzata ca ofera modele negative, instigare la comportament periculos, iar versurile au fost percepute ca porti catre pacat.
LATINO
Muzica latino-americana, denumita de cele mai multe ori "muzica latina" inseamna muzica cantata in multe tari si se prezinta in forme diverse, pornind de la cele simple precum stilul conjuncto din Nordul Mexicului la sofisticata habanera din Cuba, tangoul argentinian din Brazilia, pana la simfoniile compozitorului brazilian Heitor Villa Lobos pana la stilul simplu si ritmic al stilului "andean".
Instrumentul tipic muzicii latino sau muzicii spaniole in general, este conga, care reprezinta o baterie de origine africana la care sunt folosite mainile sau niste betisoare.
Una din cele mai importante origini ale acestui gen de muzica este muzica rurala si simpla din nordul Mexicului sau cabanera sofisticata din Cuba. Un alt aspect esential al muzica latino este faptul ca se canta numai in dialectul latin, respectiv de cele mai multe ori in limba spaniola sau limba limba portugheza (Brazilia).
Muzica Latina poate fi impartita in mai multe subgenuri muzicale:
- Andean ("Andean Music'') include tarile din vestul Americii de Sud, precum: Peru, Bolivia, Argentina, Ecuador, Chile si Venezuela;
- Muzica din America Centrala, care include tari precum: El Salvador, Belize, Nicaragua, Panama, Guatemala, Honduras si Costa Rica;
- Muzica Caraibbeana include insule vorbitoare de franceza si spaniola din Marea Caraibelor: Haiti, Republica Dominicana, Cuba, Puerto Rico, Guadelupe.
Asa cum este firesc muzica latino a fost influentata de muzica americana si englezeasca, dar mai ales de muzica africana.
Muzica latino este puternic legata de stilul salsa, un stil foarte popular in America Latina si celelalte tari latine. Salsa este un stil particular care a fost raspandit si dezvoltat de catre cubanezii si puerto-americanii imigranti la New York in perioada 1960 – 1970. Ca origini, salsa provine din Cuba, chiar daca in esenta este un hibrid intre Puerto Rico si alte stiluri latino combinate cu pop, jazz, rock si R&B. In prezent, salsa este cantata si dansata in toata America Latina, dar si peste hotare.
Muzica latino a avut un impact important in muzica populara americana, in genuri precum: jazz-ul, R&B-ul, rock-ul si chiar country-ul.
JAZZ
Jazz-ul a aparut la inceputul secolului al XX-lea in statele sudice ale Statelor Unite ale Americii si are ca origine melodiile populatiei afro-americane. Acest gen se caracterizeaza prin tonalitatile de blues si ragtime, dar si influente din muzica europeana. Ulterior, jazz-ul mai cuprinde elemente specifice muzicii latino-americane.
Atat originea, cat si semnificatia initiala a cuvantului "jazz" ridica multe controverse. Una dintre variante sugereaza inrudirea fonetica cu expresia "chasse-beau", care reprezinta o figura de dans din Luisiana. O a doua varianta face trimitere la cuvantul Jezabel, care era numele unei prostituate din New Orleans. Numele acesteia se scrie in ortografie americana "Jazz-Bel". In jargonul populatiei locale, cuvintele “jasm” sau “gism” semnifica atat rapiditate si energie, dar si sensuri erotice.
Insa consacrarea cuvantului “jazz” vine in 1917, cand formatia Original Dixieland Jazz Band a repurtat un succes rasunator la "New York Columbus Circle". Astfel, “jazz” intra in limbajul curent, desi acest cuvant se folosise in 1913 intr-un ziar din San Francisco.
Jazz-ul se reflecta in amestecul diverselor traditii muzicale ale sclavilor proveniti din Africa. Tot din aceasta traditie, reies stilurile de interpretare, care-i permit cantaretului un spatiu larg de executie si libertate de improvizare, cu o schema "intrebare si raspuns" (Call-and-Response) pe un fond ritmic complex, ce duce la sincoparea melodiilor executate de diverse instrumente.
Istoria jazz-ului arata o evolutie a stilurilor in decursul anilor, intr-un lant logic continuu, in care fiecare stil se interconecteaza cu cel anterior si posterior, astfel incat inlaturarea unuia dintre ele este imposibila, intrucat ar compromite intreaga intelegere a jazz-ului.
Jazz-ul cuprinde o diversitate de stiluri: "New Orleans", "Dixieland"; "Chicago", "Cool Jazz", "Hard Bop", "Modal Jazz", "Free Jazz", care de asemenea include alte subgenuri.
HOUSE
"House-ul" este un gen electronic al muzicii dance, care s-a dezvoltat in cluburile din Chicago (Statele Unite ale Americii) la inceputul anilor 1980, cand Frankie Knuckles mixa piese vechi din stilurile disco si euro synthpop. Noul stil a fost definit de catre Chip E, intitulandu-l "house music", denumire care reprezinta o prescurtare a numelui clubului ("As Heard At The Warehouse”) in care Frankie Knuckles mixa.
Alti specialisti, printre care si Larry Heard considera ca termenul "house" se refera la faptul ca DJ-ii, creeaza muzica in propriile case, folosind instrumente simple ca sintetizatoare sau drum machines.
Genul house se caracterizeaza prin beat-ul 4/4 generat de un drum machine si dispozitive electronice (precum sampler-ul) si un bassline continuu. La acestea se adauga sunete si ritmuri din diverse genuri muzicale precum synthpop, blues sau jazz. House -ul este o muzica cu un tempo ridicat destinata dansului, cu un prag al ritmului cuprins intre 118 BPM si 135 BPM, cu 127 BPM in medie din anul 1996.
In mod evident existenta muzicii house, dar si celei electronice sau hip-hop-ul nu ar fi fost posibila fara sintetizatoarele, care produc sunetele electronice, dar permit un control adecvat asupra sound-ului si posibilitati infinite de configurare a sunetului.
Precursorii muzicii house au fost track-urile electronice. Coloana sonora a filmelor americane de tip SF ( exemplul cel mai elocvent fiind coloana sonora a serialului BBC, "Doctor Who") a stimulat aparitia unor numar impresionat de fani ai acestui tip de muzica. Astfel de influente s-au resimtit in formatii celebre ale anilor 1970 precum Pink Floyd, Soft Machine, Amon Duul, Crazy World of Arthur Brown.
Clubul "Warehouse" a reprezentat un punct de referinta in dezvoltarea muzicii house. Noul trend a fost dezvoltat de DJ-ul rezident al clubului, Frankie Knuckles, care sesizand numarul limitat de discuri, a scos atmosfera din rutina, incercand o mixarea a pieselor vechi. In esenta, piesele ramaneau disco, insa pana la finele anilor 1980, cand au aparut primele drum machines.
In anii 1990 muzica house s-a impus si a capatat contur prin raspandirea culturii rave, legalizarea petrecerilor rave si interzicerea drogurilor. Ca stil muzical house-ul se situeaza intre comercial si underground, in functie de DJ-ii. Cei, care s-au axat pe underground, au ales un sound techno pur, iar cei care au speculat partea comerciala, au creat un dance simplu.
Techno si trance-ul se numara printre primele genuri ale muzicii house dezvoltate incepand de la mijlocul anilor 1980 si respectiv inceputul anilor 1990. Principalul criteriu de diferentiere ale celor doua stiluri este BPM-ul productiilor. BPM -ul semnifica bataile pe minut.
Muzica trance se caracterizeaza printr-un BPM rapid si energic, cu un ritm si linie melodica foarte evoluata si complicata. Muzica trance prilejueste celebrele si incendiarele festivaluri: "Trance Energy", "Black & White Sensation" si altele. Muzica trance este reprezentata de catre DJ precum: Paul Van Dyk, Tiesto, Armin Van Buuren, Paul Oakenfold, Ferry Corsten.
Muzica techno are un BPM similar muzicii trance si se numara printre primele stiluri de muzica electronica. Techno se imparte in mai multe subgenuri printre care: minimal techno, Detroit techno, Chicago techno, tech-house etc. Muzica techno este reprezentata de DJ precum: Jeff Mills, DJ Rush, Dave Clarke, Ben Sims, Eddie Richards, Craig Richards.
House-ul are o paleta variata de subgenuri, printre cele mai cunoscute se regasesc:
- Acid House - un derivat al genulul "Chicago" construit in jurul instrumentului bassline "Roland TB - 303". Muzica este puternica, nonconformista, cu sampler-uri care produc efect hipnotic. Reprezentanti: Adonis, L.A. Williams;
- House-ul Ambiental - consta in mixarea muzicii ambientale sau de tip "chillout", subliniind ritmuririle house;
- Chicago - caracterizat de bassline simplu, ritm 4/4, instrumente de percutie. Reprezentanti: Larry Head, Steve Poindexter;
- Electro house - s-a dezvoltat in perioada anilor 2000 si a fost influentat de muzica electro a anilor 1980. Reprezentanti: Steve Angello, Eric Prydz;
- Funky house - s-a dezvoltat in anii 1990. Poate fi divizat in mai multe subgeni precum: French house, Italian house, Disco house, Latin house si multe alte genuri. Se recunoaste prin bassline, care se retine usor si sintetizatoarele, care ii confera ritmului bouncy. Reprezentanti: Axwell, Seamus Haji;
- Pop House - cunoscut si sub numele de "muzica de dance comerciala" se situeaza la granita dintre house si dance-pop. Se caraterizeaza printr-un ritm 4/4 si un bassline adanc;
- Progressive house - se caracterizeaza printr-un sound aparte, respective un gen soft, care trece de la sumbru la o atmosfera vesela si plina de viata. De regula, are un tempou scazut. Acest gen prezinta similitudini cu muzica trance.
Reprezentanti: John Digweed si Sasha, Chris Fortier, Danny Tenaglia, Deep Dish.
HIP-HOP
Muzica hip-hop, cunoscuta si ca "muzica rap" s-a dezvoltat incepand de la mijlocul anilor 1970 in Statele Unite ale Americii.
Hip-hop-ul are doua componente majore: rapping (MCing) si DJing ( productie si zgariat).
Mcing (emcee, rapping) este perspectiva specifica Hip-Hop-ului, a traditionalului maestru de ceremonii, care devine acronimul pentru "Microphone Controller" (Cel care "controleaza" microfonul”), "Mike Checka", "Music Commentator" ("Comentatorul" Muzicii) si "one who Moves the Crowd" ( Cel care "misca" multimile”).
Djing (disk jockey, DJ's) reprezinta persoana care selecteaza si difuzeaza muzica prelucrata.
Hip-hop-ul nu poate fi separat de b-boying (breakdance) si arta urbana (graffiti), care impreuna cu "Mcing" si "Djing" sunt elementele de baza a culturii hip-hop.
Instrumentele tipice ale hip-hop-ului sunt: platanele, sintetizatoarele, drum machines, sampler-uri si beatboxing-urile umane.
Muzica hip-hop este asociata cu o anumita vestimentatie ("hip-hop fashion"), cu un limbaj caracteristic ("hip-hop slang") si atitudinea si stilul de viata "bling-bling", ceea ce semnifica concentrarea pe simboluri, care arata prosperitatea si statutul reflectate in: bani, bijuterii, masini si imbracaminte.
Evolutia muzicii hip-hop se caracterizeaza prin trei perioade: perioada vechii scoli de hip-hop (1970 – 1975), care marcheaza inceputurile hip-hop-ului, dezvoltarea breakdance-ului si a conceptului "MC"; perioada de aur (1985 – 1993) si perioada moderna - caracterizata de hardcore hip-hop, bling si genuri underground variate.
Hip-Hop-ul s-a dezvoltat in Bronx (New York), cand DJ-ii au inceput sa se concentreze asupra sunetelor de percutie din piesele funk sau disco. In aceasta perioada se contureaza conceptul de "MC". La inceputuri, rolul MC-ului era sa prezinte DJ-ul si muzica, sa intretina si sa socializeze cu audienta. Ulterior, aceasta practica a devenit mai rasata, transformandu-se in ceea ce este cunoscut ca "rapping". Incepand din 1979, hip-hop-ul era o muzica comerciala, insa o parte importanta a muzicii populare americane.
Etapa de aur a hip-hop-ului coincide cu aparitia "Run DMC", dar si a primei case de discuri de muzica hip-hop (Def Jam Recordings). In perioada de aur, hip-hop-ul se dezvolta in noi variate subgenuri, printre care rapcore (Beastie Boys, De La Soul), latin hip-hop (Cypress Hill, Gerardo), electro (Afrika, Egyptian Lover), Miami Bass (2 Live Crew, J.J. Fad si DJ Laz), Politicization ( Public Enemy, Fresh Prince, Boogy Down Productions, Will Smith).
Anii 1990 se caracterizeaza prin confruntarile dintre gangsterii din Coasta de Vest si rebelii din Coasta de Est. Aceste confruntari au avut ca figuri centrale si memorabile precum Tupac Shakur si The Notorious B.I.G., care au murit violent si controversat, fiind impuscati in anul 1996 si respectiv 1997.
Era moderna a hip-hop-ului cuprinde Gangsta Rap-ul, parte importanta din muzica americana care a adus multe controverse datorita versurilor, care erau percepute ca instigatoare la violenta, promiscuitate, folosirea drogurilor si misoginism. Printre reprezentantii acestui stil se numara Dr. Dre, Ice T, Tupac Shakur. De asemenea, in aceasta perioada se dezvolta Hardcore hip-hop, reprezentat de nume ca Nas, Jay Z , Lil Kim, Puff Daddy, Ice T, Snoop Dogg.
In anul 1999, Dr. Dre lanseaza un nume important al hip-hop-ului, respectiv controversatul si apreciatul Eminem.
Hip-hop-ul s-a raspandit cu viteza in intreaga lume, atragand numerosi fani si s-a dezvoltat in tipuri de hip-hop autohtone.
Genul Hip - hop in Romania
In Romania, hip-hop-ul incepe sa prinda contur in perioada 1990 – 1991. In anul 1991, a aparut prima emisiune radiofonica cu tematica hip-hop - ului la Radio Nova intitulata "Hip Hop Radio".
In Romania ca si in tara de origine, hip-hop-ul a prilejuit un conflict de tip West Coast si East Cost, reprezentat la noi de doua tabere: Racnetul Agoniei Nationale – Sindicat (RANS), care cuprindea Da Hood Justice, R.A.C.L.A., Ghetto Dacii si Delikt (''Gara de Nord, 1 Mai si toti cei care ne-avem ca fratii“) si pe de alta parte, B.U.G. Mafia (Pantelimon), Marijuana si La Familia (Salajan). Ulterior, Parazitii paraseasc RANS, ramanand doar R.A.C.L.A. si Ghetto Dacii.
Primul material discografic de rap este lansat tarziu in anul 1995 de catre R.A.C.L.A. si s-a intitulat "Rap-Sodia Efectului Defectului".
Urmatoarele materiale discografice au fost lansate in acelasi an de catre Parazitii si B.U.G. Mafia.
In Romania cultura hip-hop a atins apogeul in perioada 2000, perioada caracterizata de lansarea unui numar record de albume, dar si scandaluri cu CNA, care au contribuit la cresterea popularitatii acestui gen muzical.
DANCE
Muzica dance este un stil al muzicii foarte accesibile publicului si transmise prin mass-media, care este ascultata in cluburi, discoteci, posturi de radio sau televiziune. Termenul "muzica dance" este folosit pentru formulele comerciale ale muzicii electronice. In orice caz, atat muzica dance cat si cea electronica sunt realizate prin tehnologie electronica, folosindu-se calculatorul sau sintetizatoare, si de prea putine ori presupune mai mult de trei instrumente fizice.
Sound-ul muzicii dance este reprodus digital (electronic) cu un ritm 4/4. Muzica dance atinge de la 120 bpm pana la 200 bpm, in acestea incluzandu-se muzica tehno, trance si house. Uneori muzica dance poate atinge pana la 1000 bpm in genurile de tip speedcore.
In general, publicul tinta al acestui tip de muzica sunt tinerii cu varste intre 13 si 29 de ani.
Genul dance nu trebuie confundat cu muzica dance electronica, deoarece muzica dance are un caracter comercial, este o muzica populara, se produce pe banda rulanta, se pierde foarte repede si trebuie intotdeauna reinnoita.
Piesele dance prind bine in orice locatie: in cafenele, in cluburile si discotecile, in baruri, in cofetarii, in autobuze, peste tot. De asemenea, stilul house este intens promovat la radio si la TV, reusind sa urce audienta prin versurile simple si liniile melodice simple (uneori puerile), care sunt retinute foarte usor, dar la fel de usor se si uita.
Muzica dance nu reprezinta o cultura, dar in timp a reusit sa devina un bun substitut al lipsurilor posturilor de televiziune sau radio, cel mai bun exemplu in acest sens fiind chiar divertismentul
CLASICA
Muzica clasica defineste mai multe genuri muzicale diferite, insa inrudite. Fara vreo clasificare anume, semnificatia uzuala a muzicii clasice este muzica clasica europeana. De asemenea, termenul se mai poate referi la muzica clasica a popoarelor din afara Europei, precum: muzica clasica persana, muzica clasica indiana sau muzica clasica chineza.
In principiu, muzica clasica este compusa si interpretata de artisti profesionisti foarte bine instruiti. Muzica clasica este o traditie scrisa, fiind compusa, scrisa si transmisa prin intermediul partiturilor.
Muzica clasica cuprinde urmatoarele genuri: muzica avangardista, muzica de balet, muzica orchestrala, muzica de camera, muzica corala, muzica de concert, muzica de film, muzica de claviatura, muzica de teatru, opera, muzica simfonica si muzica vocala.
BLUES
Muzica blues este o formă și un gen muzical vocal și instrumental, derivat din cântecele de muncă (work songs) și gospel ale populației afro-americane. Născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, a avut o influență majoră asupra muzicii de consum, mai întâi în Statele Unite ale Americii și apoi în restul lumii, întrucât influențe ale genului au pătruns în muzica de jazz, rhythm and blues, muzica rock, country, pop și chiar și în muzica simfonică. Un muzician care este specializat pe genul blues se numește bluesman (engl. „om de blues”; pl. bluesmen).
Formă. Blues-ul tipic[
Blues-ul este o formă de muzică populară, derivată din folclorul afro-americanilor. Forma cea mai răspândită e blues-ul de 12 măsuri (engl. 12 bar blues) aranjate într-o formă de tip bar (A-A-B, fiecare secțiune constă din patru măsuri), în metru de patru pătrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonică, subdominantă și dominantă (în secțiunea „B” se produce relația plagală dominantă-subdominantă, interzisă în sistemul tonal).
Modul de blues
Melodica folosește modul de blues, o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele blue notes: terța mare, septima mare și – începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumătate a anilor patruzeci) – cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton, dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul european) și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea, de exemplu, a terței mari cu cea mică, prin alternarea lor sau prin transformarea variantei coborâte într-o apogiatură ce anticipă varianta urcată.
Atmosfera «bluesy»
Muzica de blues se cântă în diferite tempouri, de la lent la foarte rapid (contrar impresiei încetățenite, conform căreia există numai blues lent). Cu timpul, marcarea stării de spirit, a climatului emoțional specific, a dus la folosirea indicației bluesy (engl. „ca un blues”) chiar și în afara genului. De aici impresia greșită prin care tempoul lent este prezentat ca o trăsătură distinctivă a genului, dar și sugerarea unei atmosfere asemănătoare de către compozitori care nu scriu muzică blues